C'u passu sveltu, sensa verse inturnu
Andai ci adaju, candu de returnu
E ve truvai ancor in se i vosci passi.
Gardai si bausi vegli cume u tempu
Fairi parlar de couse ch'i angia viste
I ve diran canta gente friste
In an vistu assetae in se si banchetti
E pei si porteghi che pan faiti aposta
Per reparar dar cantu e ascì da l'aiga
Candu de voute e nu ave de paraiga
E u celu u manda u rugliu a l'impruvisu
E pei andendu, assai in pocu i egli
Lascì se veglie barcurae
Unde prima u gh'era e gente aregirae
Adessu u gh'e ci numa i papalighi
Cussi, u sue, passandu d'in sei teiti
U l'è resciu a carrae fin p'ù camin
E u sta geghendu cun in figlior peccin
Mentre ci in là u gh'è in gatu ch'u se striglia.
E pei lagì, in ser scaler de a porta
U gh'è igna veglia che a l'umbra a l'è asetaa
A starla a ver a ghe par sempre staa
Perché a l'à a pele in culur dè miraglie.
Adessu fermaive, che e seve tostu ar fundu
Gardaive ben sti carugi de PIGNA
E mi che de starghe e ai a fortigna
I me paresce i ci beli der mundi.
ANTONIO
REBAUDO
REBAUDO
Nessun commento:
Posta un commento